TU, FEMEIE, STÂPÂNĂ PESTE LUME!

Ștefan MARI+LENA 2020

Adună-ți femeie-n năframă tăcerea şi-aşteaptă să treacă!
Culege-ți singură macii ce-n sânge holdele-mbracă!
Strânge-ți bagajul de jar și de lumină,
și uită de noapte, de lacrimi şi vină!
Aminteşte-ţi că tu ești veșnic ”eternul mâine”,
dulceaţa din miere şi miezul de pâine!
Uită-ți tăcerea și lacrima-n două!
Culege din lanuri doar boabe de lumină,
de rouă!

Desculţă prin colb, şi pietriş, şi noroaie,
nu călca peste cioburi!
Dansează în ploaie!
Răstigneşte-ţi poemele în zborul de fluturi,
când de noapte şi vise te lepezi şi scuturi!
Adu-ți aminte! Tu ești curcubeu!
Adu-ți aminte, ești mamă de zeu!
Pune-ți, femeie, la geam o mușcată,
când moartea te cheamă şi colţii-şi arată!

Adună-ți, femeie, în poală grămada de fluturi
și fă-ţi din astrale-amintiri aşternuturi!
Ascunde-ţi şi teama, şi lacrima-n perne de stele!
Răsari peste noapte lumină şi zboară ca ele!

Opreşte secunda pe marginea lumii din tine
și schimbă-n clepsidre nisipul ce cade-n ruine!
Şi de nu te vede nici orbul, nici ochiul de peşte,
tu zboară spre raiul în care un măr înflorește!

Femeie, tu ești cuibul oricăror splendori!
Pe pâmânt și din sclipirea din stele,
fii zbor!
Fii seninul, și fii tu legământ!
Tu, numai tu, FEMEIE,
STÂPÂNĂ PESTE PĂMÂNT!