Loreta Din/ România

Eternul expiră!

Eternul se zbate ca șoimul 

Cu aripe frânte în colțuri de astre,

Scutură norii ce-au uitat să mai verse 

Lacrimi febrile, albastre.

De mult n-au mai spălat păcate

Și gânduri nefaste ale omenirii,

Mirosul nelegiuirii, vanitatea, au cuprins 

Întreg lutul firii. 

Mai moare un om, se mai naște un altul

Cu angoase, păcate și dureri la pachet

Ale unui alte vieți, cândva terminate 

Brutal și nedrept.

Uneori soarele râde în răsărit 

Și ades sângerează-n apus, 

Eternul expiră în clepsidra neîntoarsă 

Ce în tăcere s-a scurs!

13.02.2025

 Loreta Din/ România 

Drept de autor